APEL LA UNITATE ŞI DEMNITATE ROMÂNEASCĂ

La începutul anului 2010, proclamat de Sfântul Sinod ca Anul omagial al Crezului

Ortodox şi al Autocefaliei româneşti în Patriarhia Română, în contextul aniversării a 125 de

ani de când Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală şi a 85 de ani de la ridicarea la

rangul de Patriarhie, ierarhii Sfântului Sinod adresează un Apel de suflet către toţi

clericii şi mirenii ortodocşi români din afara graniţelor ţării, aflaţi - fără

binecuvântare - în alte Biserici Ortodoxe surori sau în alte structuri necanonice, de a

reveni în comuniune directă cu Biserica Mamă, adică în jurisdicţia canonică a Sfântului

Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Realizarea acestui deziderat reprezintă împlinirea prevederilor din Statutul

pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii Ortodoxe Române, care menţionează

faptul că Biserica Ortodoxă Română este Biserica neamului românesc şi îi cuprinde pe

creştinii ortodocşi din ţară şi pe creştinii ortodocşi români din afara graniţelor ţării, precum şi

pe cei primiţi canonic în comunităţile ei (art. 5), iar organizarea canonică şi pastorală a

credincioşilor ortodocşi români din afara graniţelor României se asigură de către Sfântul Sinod

al Bisericii Ortodoxe Române (art. 8). Acest principiu este în deplină concordanţă cu

hotărârea Conferinţei Presinodale Panortodoxe de la Chambésy-Elveţia (6-13 iunie

2009), care precizează că fiecare Biserică autocefală are dreptul de a păstori propria sa

diasporă.

Prevederile statutare menţionate exprimă autocefalia Bisericii Ortodoxe

Române şi se bazează pe canonul 16 de la Sinodul I Ecumenic (325), care afirmă

principiul că nu este îngăduit unei eparhii să primească în jurisdicţia sa clerici şi credincioşi

ortodocşi, fără binecuvântarea Bisericii (eparhiei) căreia aceştia aparţin.

În acest sens, amintim şi faptul că procesul de revenire a clerului şi

credincioşilor ortodocşi de diferite naţionalităţi la Bisericile Mame (de exemplu în

Patriarhia Rusă şi în Patriarhia Sârbă) a început deja în urmă cu mai mult timp şi a

arătat că, prin coresponsabilitate şi solidaritate etnică ortodoxă, se pot depăşi dezbinări

istorice conjuncturale, motivate în trecut pe criterii politice.

Acum, la 20 de ani de la căderea regimului comunist în Europa Răsăriteană,

când România este membră a Uniunii Europene şi a NATO şi în condiţiile în care

Biserica Ortodoxă Română dezvoltă o activitate fără precedent în afara graniţelor ţării

prin reorganizarea şi înfiinţarea de numeroase eparhii în întreaga lume, apreciem că

nu mai sunt motive întemeiate de a respinge chemarea la unitate şi comuniune

ortodoxă românească.

Suntem încredinţaţi că această reînviere şi reconciliere ortodoxă românească

va consolida şi va intensifica lucrarea pastoral-misionară, social-filantropică şi

cultural-educaţională a Bisericii Ortodoxe Române de pretutindeni, întărind în acelaşi

timp demnitatea ortodoxă românească, eliberând pe românii ortodocşi de complexul

de a fi „căutători de umbrele canonice” la străini.

Regretăm că din motive multiple, unii dintre fraţii noştri români s-au îndreptat

spre alte jurisdicţii ortodoxe în timpul comunismului, însă ceea ce a fost scuzabil în

trecut a devenit nejustificabil şi chiar regretabil în prezent, adică înstrăinarea

românilor unii de alţii.

Cu speranţa că apelul nostru la unitate şi demnitate ortodoxă românească va fi

receptat cu bucurie şi speranţă, ca dorinţă de comuniune şi cooperare misionară, vă

împărtăşim tuturor părintească binecuvântare şi frăţească preţuire.

PREŞEDINTELE SFÂNTULUI SINOD AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

† D A N I E L

Arhiepiscopul Bucureştilor,

Mitropolitul Munteniei şi Dobrogei, Locţiitor al tronului Cezareei Capadociei şi

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române